Nu are simptome
Steatoza hepatică, aşa cum este denumit medical „ficatul gras”, este foarte frecventă la adulţi. Statisticile estimează că până la 20% dintre adulţi au „ficat gras”, însă numărul lor ar putea fi mai mare, pentru că steatoza nu dă, de obicei, niciun fel de simptome şi este diagnosticată doar la analizele de rutină. Dacă există, simptomele sunt vagi: oboseală, rezistenţă scăzută la efort, uşoară durere în zona ficatului. Testele sanguine pot semnala valori crescute ale unor enzime hepatice atunci când în ficat se acumulează grăsimi, iar o ecografie abdominală va arăta un ficat mărit în dimensiuni. Un diagnostic cert se poate pune doar după efectuarea unei puncţii hepatice.
Obezii, diabeticii şi hipertensivii, categorii de risc
Ficatul joacă un rol foarte important în descompunerea şi eliminarea grăsimilor din organism. Uneori, acest proces al metabolismului se dereglează şi grăsimile se acumulează în celulele ficatului, care nu vor mai funcţiona corect. Nu se ştie exact ce anume duce la apariţia „ficatului gras”, dar s-a constatat că boala are o frecvenţă mai mare la anumite categorii de persoane. Potrivit statisticilor, peste două treimi dintre obezi şi peste jumătate dintre diabetici au această problemă. Alţi factori de risc sunt consumul excesiv de alcool, hiperglicemia (glicemie mai mare de 110 mg/dl), hipertensiunea arterială şi nivelul trigliceridelor şi colesterolului peste limitele normale (care sunt de 150 mg/dl, respectiv 200 mg/dl). Dacă ambele valori ale acestor grăsimi sunt mai mari decât ar trebui, riscul de a face steatoză hepatică este de peste 90%.
Contrar opiniei generale, steatoza hepatică nu este o boală „uşoară”, care nu trebuie să alarmeze. Dacă nu este tratată, ficatul se poate inflama şi pot apărea pe suprafaţa lui cicatrice (fibroză) care împiedică funcţionarea normală a celulelor şi care duc frecvent la apariţia cirozei. Tratamentul constă în principal într-o alimentaţie cu cât mai puţine grăsimi şi dulciuri, în exerciţii fizice care să „ardă” caloriile şi în evitarea consumului de alcool (în cazul în care acesta a provocat „ficatul gras”). Obezilor le este recomandat să slăbească, însă atenţie! O slăbire bruscă poate agrava steatoza. De aceea, nu este indicată o scădere în greutate mai mare de două kilograme pe lună.
Se tratează şi cu medicamente
Dacă în două-trei luni de la adoptarea acestor măsuri ficatul nu revine la dimensiunile normale, medicii recomandă statine pentru scăderea concentraţiei de grăsimi din sânge (dacă niveluli colesterolului este peste limitele normale) sau medicamente care împiedică absorbţia grăsimilor. Ele trebuie prescrise doar de medici, iar durata tratamentului trebuie, de asemenea, recomandată de aceştia, după caz.
Steatoza hepatică, aşa cum este denumit medical „ficatul gras”, este foarte frecventă la adulţi. Statisticile estimează că până la 20% dintre adulţi au „ficat gras”, însă numărul lor ar putea fi mai mare, pentru că steatoza nu dă, de obicei, niciun fel de simptome şi este diagnosticată doar la analizele de rutină. Dacă există, simptomele sunt vagi: oboseală, rezistenţă scăzută la efort, uşoară durere în zona ficatului. Testele sanguine pot semnala valori crescute ale unor enzime hepatice atunci când în ficat se acumulează grăsimi, iar o ecografie abdominală va arăta un ficat mărit în dimensiuni. Un diagnostic cert se poate pune doar după efectuarea unei puncţii hepatice.
Obezii, diabeticii şi hipertensivii, categorii de risc
Ficatul joacă un rol foarte important în descompunerea şi eliminarea grăsimilor din organism. Uneori, acest proces al metabolismului se dereglează şi grăsimile se acumulează în celulele ficatului, care nu vor mai funcţiona corect. Nu se ştie exact ce anume duce la apariţia „ficatului gras”, dar s-a constatat că boala are o frecvenţă mai mare la anumite categorii de persoane. Potrivit statisticilor, peste două treimi dintre obezi şi peste jumătate dintre diabetici au această problemă. Alţi factori de risc sunt consumul excesiv de alcool, hiperglicemia (glicemie mai mare de 110 mg/dl), hipertensiunea arterială şi nivelul trigliceridelor şi colesterolului peste limitele normale (care sunt de 150 mg/dl, respectiv 200 mg/dl). Dacă ambele valori ale acestor grăsimi sunt mai mari decât ar trebui, riscul de a face steatoză hepatică este de peste 90%.
Contrar opiniei generale, steatoza hepatică nu este o boală „uşoară”, care nu trebuie să alarmeze. Dacă nu este tratată, ficatul se poate inflama şi pot apărea pe suprafaţa lui cicatrice (fibroză) care împiedică funcţionarea normală a celulelor şi care duc frecvent la apariţia cirozei. Tratamentul constă în principal într-o alimentaţie cu cât mai puţine grăsimi şi dulciuri, în exerciţii fizice care să „ardă” caloriile şi în evitarea consumului de alcool (în cazul în care acesta a provocat „ficatul gras”). Obezilor le este recomandat să slăbească, însă atenţie! O slăbire bruscă poate agrava steatoza. De aceea, nu este indicată o scădere în greutate mai mare de două kilograme pe lună.
Se tratează şi cu medicamente
Dacă în două-trei luni de la adoptarea acestor măsuri ficatul nu revine la dimensiunile normale, medicii recomandă statine pentru scăderea concentraţiei de grăsimi din sânge (dacă niveluli colesterolului este peste limitele normale) sau medicamente care împiedică absorbţia grăsimilor. Ele trebuie prescrise doar de medici, iar durata tratamentului trebuie, de asemenea, recomandată de aceştia, după caz.
