Cure | Tratamente | Terapii | Cura cu:



Afinele

Unii botanisti afirma ca acest fruct ar fi fost folosit în hrana omului preistoric, cu 30 de secole înainte de Isus Hristos

.Indicatii

Afina are un continut bogat în vitamina P; boabele sale au proprietati antihemoragice si întaresc vasele sangvine în caz de metroragie, atero- si arterioscleroza, flebita, ulcer varicos, sechele ale flebitei, infarct miocardic.

Astringenta si antiseptica, afina este fructul predilect al tuturor celor care sufera de diaree (mai ales al copiilor mici), recomandata în special pentru tratarea dizenteriei si amibiazei, enteritei, colitei, diareilor de putrefactie, enterocolitei si febrei tifoide.

Datorita actiunii benefice asupra organismului, nu pierdeti niciodata ocazia de a face o cura de afine proaspete în sezon. Dimineata, pe stomacul gol, mâncati 200 g de afine sau mai mult, cura exclusiva fiind de doua - trei kilograme, timp de trei sau patru zile.

Cura de afine este indicata si pentru scaderea valorii ureei din sânge, precum si ca adjuvantîn tratamentul tuberculozei.

Chiar consumate o singura data, în cantitate mai mare, afinele amelioreaza simtitor acuitatea vizuala, mai ales pe timp de noapte, si regenereaza purpura retiniana.

„In timpul celui de-al doilea razboi mondial, membrii corpului francez de lupta care trebuiau sa plece noaptea în actiuni de comando, consumau o mare cantitate de afine la ultima masa dinaintea misiunii. Pilotii de vânatoare procedau la fel."*

Doctorul Allen, medic american, a numit afinele „insulina vegetala", pentru ca ele produc scaderea procentului de zahar în sânge. De aceea, cura de afine este recomandata si diabeticilor.

Boabele de afine trebuie consumate si pentru actiunea lor de stimulare a apetitului, pentru refacerea tonusului la persoanele de vârsta a treia si la cei foarte mici.


Anghinarea
  Va vine sa credeti? Mentionata în Franta începând cu secolul al XV-lea, aceasta leguma era apreciata mai ales pentru calitatile sale afrodiziace... cu toate ca aceasta însusire na fost niciodata confirmata de savanti.


Indicatii

Proprietatile curative ale anghinarei sunt unanim recunoscute de stiinta moderna. Printre cercetatorii care s-au ocupat de aceasta leguma, sa-i amintim pe:

Doctorul Furlenmeier, care, cel dintâi, dupa numeroase cercetari, a descoperit remarcabila sa influenta de reducere a colesterolului.

Doctorul Jean Valnet, care a dovedit ca anghinarea este un puternic colagog. Provocând secretia bilei, anghinarea are o puternica actiune asupra digestiei, facilitând asimilarea alimentelor.

Ca si colesterolul, acidul uric si ureea scad dupa consumul de anghinare.

Arterioscleroza, edemul, flatulenta (balonarea), cresterea în greutate sunt cazuri în care consumarea acestei legume este indicata.

Dupa unii, anghinarea ar avea si calitati hipotensive, dar în acest domeniu efectul nu a fost dovedit. In schimb, consumul ei este recomandat persoanelor astenice, surmenate si celor al caror ficat este lenes, pentru ca acest aliment se dovedeste a fi în egala masura un întaritor al celulelor cerebrale si al glandei hepatice.

Insulina, una dintre componentele sale, duce la scaderea glicozuriei (cantitatea de glucoza din urina).

Cândva, acesta leguma ocupa un loc important nu numai în bucataria, dar si în farmacopeea familiei.

Banana
Francezii consuma banane doar de o suta de ani! Si, paradoxal, este fructul cel mai vechi de pe pamânt.

Indicatii

Consumata singura, sau, de preferat, cu miere, banana este un aliment tonic si remineralizant, recomandat insistent anemicilor, astenicilor, celor care depun efort fizic si intelectual, copiilor în perioada de crestere, persoanelor în vârsta, pe care le apara de decalcifiere.

Este adevarat ca dispune de o formula exceptionala: vitaminele A, B, C, E, calciu, fier, cobalt, magneziu, fosfor, zinc, potasiu, sodiu, crom etc.

Cele doua saruri minerale, potasiul si sodiul, îi confera bananei marea ei putere diuretica.

Banana contine si acid folie (vitamina B9), indispensabil creierului; o carenta de acid folie duce la o scadere a memoriei si la tulburari psihice.

Capsuna
Capsuna crestea în stare salbatica în padurile alpestre. Francezii au început sa-i acorde importanta numai catre sfârsitul secolului alXVIlea.

Indicatii
Capsuna are toate calitatile pentru a încânta un evantai larg de consumatori: proprietati gustative, nutritive si terapeutice.


Ea ascunde sub învelisul rumen vitaminele A, B, C; saruri minerale si oligoelemente: calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu, sulf, iod... dar si celuloza, glucide...

Prin compozitia sa, ea este recomandata pentru întarirea si remineralizarea organismului, sporirea imunitatii naturale a organismului, purificarea si fluidizarea sângelui, favorizând tranzitul intestinal si având o actiune benefica asupra functiilor hepatice si presiunii arteriale, pentru tonifierea corpului si cresterea diurezei.

Printre nenumaratele substante continute de capsuna, exista una care prezinta interes pentru reumatici, artritici si cei suferinzi de guta: acidul salicilic, care alina suferintele fara cel mai mic efect secundar, în vreme ce folosirea acidului salicilic produs în laborator nu ofera prea multe garantii.

Ca si alte plante, capsunile ofera fiecarui bolnav posibilitatea alegerii propriului mod de tratament: cura simpla sau cura exclusiva. Sa ne ocupam mai întâi de prima dintre ele: 500 g pâna la 1 kg de capsuni se manânca în loc de mic dejun si de cina, fara a mai consuma altceva. Prânzul trebuie sa fie usor. Aceasta metoda, daca e bine tolerata, poate fi urmata timp de o saptamâna, uneori mai mult.

Cartoful
  Originar din Perii, cartoful a fost aclimatizat în Europa din secolul alXVI-lea. Auguste Parmentier este cel care i-a învatat pe francezi sa-l includa în obisnuintele lor alimentare.

Indicatii
Aceasta leguma, aparent banala, daca este fiarta pe abur sau înabusit, dezintoxica de minune organismul, datorita continutului sau bogat în potasiu. El contribuie la eliminarea acidului uric si, din aceasta cauza, este indicat reumaticilor si artriticilor.


Slab hipnotic si calmant, cartoful ar trebui sa fie cuprins în meniul persoanelor nervoase, al celor cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa si al celor care sufera de anumite nevralgii.


Cartoful este recomandat si diabeticilor, dupa cum se poate observa din relatarea d-rului H. Leclerc:

„Cel mai rational mod de consumare a cartofilor este coacerea lorîn cuptor, în cenusa sau în etuva, în asa felîncât sa nu se piarda nimic, nici din savoarea, nici din calitatile lor. In acest fel, el pot înlocui pâinea în regimul diabeticilor, dupa metoda raspândita de M. Mosse: acest autor a constatat, în 19 cazuri din 20, sub influenta curei de cartofi, ce presupune ingestia zilnica a 1-1,5 kilograme cartofi, o diminuare remarcabila a glicozuriei, a poliuriei, a polidipsiei, o ameliorare a starii generale si, la bolnavii prezentând complicatii chirurgicale, o revltalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare."

Ceapa
Ceapa este originara din Asia. Egiptenii o divinizau. Francezii au adoptat-o la începutul Evului Mediu.
Indicatii
Desi toate fructele si legumele sunt benefice omului, doar unele merita denumirea de „aliment miracol"; ceapa face parte dintre acestea.


Persoanele care se tem de bolile cardiace cunosc faptul ca ceapa, fluidizând sângele, scade riscul aparitiei trombozei si a infarctului miocardic. Aceasta proprietate a fost confirmata de cardiologi englezi. Plecând de la aceasta descoperire, unele laboratoare au preparat comprimate pe baza de extract de ceapa asociat cu magneziu.

Continutul bogat în fructosan face din ceapa un diuretic puternic. Experientele au demonstrat ca ea poate provoca eliminarea a trei litri de urina pe zi. O actiune de o asemenea amploare, care este completata de dizolvarea si eliminarea acidului uric, se dovedeste eficienta în calmarea durerilor reumatice si a crizelor de guta.

Este suficient sa ne uitam în jurul nostru pentru a constata ca persoanele care manânca ceapa sufera rareori de aceste doua boli.

Efectele diuretice formidabile ale cepei se manifesta si prin actiunea asupra edemelor, scurgerilor apoase, ascitei, care se resorb în câteva zile. lata un caz uimitor de vindecare, relatat de H. Leclerc:


„Adesea, mai ales în timpul razboiului, am avut ocazia sa experimentez efectele diuretice ale cepei crude. Voi cita în primul rând cazul unul senegalez care, în urma unei angine difterice, prezenta pericardita, pleurezie cu edem al membrelor inferioare si albuminurie; analiza sângelui dovedea o cloruremie puternica: l-am facut sa manânce în fiecare zi sase cepe crude pe care le rontaia, de altfel, cu o placere evidenta; urmând acest regim, dupa opt zile, volumul urinei s-a triplat, scurgerile s-au resorbit, edemul a disparut, iar eliminarea clorurilor s-a produs normal. "'


Totusi, pentru a beneficia de efectele cepei, ficatul nu trebuie sa fie atins de cancer - de o ciroza avansata. De asemenea, ceapa este contraindicata persoanelor care prezinta ascita.


Glucochinina pe care o contine ceapa este raspunzatoare de actiunea sa antidiabetica. Aceasta substanta stimuleaza pancreasul, obligându-lsa-si reia functia naturala: secretia insulinei. Unii autori afirma ca actiunea hipoglicemianta a cepei se datoreaza, pe de alta parte, capacitatii sale de stimulare a diurezei.


Ceapa poate actiona si în cazurile de tensiune oculara. Doctorul Yves Cohen relateaza cazul unui pacient care refuza sa-si puna picaturile clasice în aceste afectiuni:

Ciresele
  Ciresul crestea în stare salbatica în Asia occidentala. A fost adus în Europa înca din antichitate, gratie romanului Lucullus

Indicatii
Acest fruct carnos pare sa fi fost oferit de Natura doar pentru placerea pulpei sale zemoase. Insa din analize rezulta ca cireasa are o puternica actiune detoxifianta si depurativa care o recomanda reumaticilor, persoanelor care sufera de guta sau constipatie, artriticilor, celor cu litiaze renale si biliare.


Tinând o cura de cirese se obtin rezultate remarcabile. Exista doua moduri de a urma tratamentul: minicura si cura exclusiva. Minicura: dimineata, pe stomacul gol, se începe cu o doza minima de 100 g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfârsitul celei de-a treia saptamâni la 500 g. De la doza de 300 g, se împarte cantitatea în trei prize pâna la prânz, si nu se mai consuma nici un alt aliment.


în timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Prânzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele pozitive scontate.

Coacazele negre
Coacazul negru este de origine europeana. In Franta a crescut multa vreme pe Coasta de Azur, înainte de a se extinde în alte regiuni.
 

Indicatii

Anticii considerau coacaza neagra un fruct care favorizeaza longevitatea. Acest interes era justificat, deoarece coacaza neagra este bogata în vitamine si minerale si are, prin urmare, proprietati terapeutice.


Coacazele negre dezintoxica în profunzime. Nu trebuie sa va temeti sa consumati un castronel (sau mai mult) cu coacaze negre dimineata, pe stomacul gol, apoi în timpul zilei, în mai multe reprize. Cura de coacaze negre este de folos persoanelor care sufera de artrita, de reumatism, de guta.


Coacazele negre faciliteaza digestia, stimuleaza functionarea ficatului, a pancreasului, a splinei si a rinichilor. Elibereaza organismul de deseuri si toxine si contribuie la scaderea acidului uric si a colesterolului.


Persoanele suferind de oligurie vor apela la coacazele negre, pentru ca aceste fructe au virtuti diuretice recunoscute.


Astringent, acest fruct este util în egala masura în diaree si dizenterii.


Sunteti obosit, surmenat? Aveti încredere în coacazele negre, bogate în vitamina C.


Vitamina C pe care o contin are o particularitate ce merita a fi mentionata: rezista la caldura si la oxidare (cercetari efectuate de Beauquesne si Fournier). Se pot deci pregati, în perspectiva iernii, delicioase dulceturi remineralizante de coacaze neagre.


în cazul dermatozelor si eczemelor, ajutorul coacazelor negre ca medicament adjuvant este pretios.

Cresonul
  In antichitate, cresonul era folosit drept condiment si planta medicinala, datorita mirosului sau specific.Dintre cele 40 de specii de creson, se folosesc mai ales cresonul de fântâna, condurul doamnei si galbenelele alpestre

Indicatii
Din punct de vedere al formulei chimice, cresonul contine uleiuri esentiale sulfurate care au o actiune puternica asupra bronsitelor cronice, tusei persistente, catarului pulmonar si tusei convulsive.


Pentru a obtine un efect calmant, trebuie folosit sucul, în doza de 100-150 g pe zi, amestecat cu putina apa rece sau lapte rece. Se bea în doua prize, dimineata devreme, pe stomacul gol si înainte de prânz. Trebuie exclus din alimentatie orice lichid cald, pentru ca acesta ar neutraliza efectul uleiurilor volatile si bautura nu ar mai avea nici o actiune asupra bolii.


Din 150 g de creson se obtin aproximativ 100 g de suc.




Carotenul intra si el în compozitia cresonului. Este o pavaza naturala împotriva unui numar însemnat de maladii grave. Ficatul si mucoasa intestinala îl transforma în întregime în vitamina A.


In Statele Unite, în prevenirea anumitor tipuri de cancer, în special pulmonar si gastric, Institutul National al Cancerului recomanda adultilor consumul zilnic a 6 mg de caroten.


Daca am amintit de caroten la capitolul dedicat cresonului (desi o puteam face la acela al morcovului), am facut-o, deoarece se uita adesea ca si alte vegetale contin caroten. Astfel, în 100 g de creson se gasesc 5,5 mg de caroten, comparativ cu 6,5 mg în morcov. Aceasta substanta exista, în cantitate mai mica, si în spanac, rosie, piersica, portocala, lamâie.'ceapa etc.


Sa amintim si sulful si calciul pe care le contine cresonul; primul întinereste tesuturile, cel de-al doilea reechilibreaza sistemul nervos.


Deci, aceasta planta se dovedeste a fi si un tonic, un regenerator celular, deoarece reda supletea pielii si parului. Este un întaritor, un remineralizant incomparabil, care poate fi utilizat cu succes în prevenirea bolilor contagioase, pentru a combate oboseala, anemia, pentru drenarea si stimularea ficatului, a rinichilor si a stomacului.


Este si un antiscorbutic: prof. Leon Binet a demonstrat ca administrarea zilnica a unui gram de creson protejeaza eficient un soarece caruia i s-a administrat o hrana din care lipseste vitamina C.


Cui îi mai este recomandat cresonul? Diabeticilor,, pentru ca produce scaderea valorii zaharului din sânge (glicemia) si din urina (glicozuria); persoanelor constipate, pentru ca are proprietatea de a colecta resturile alimentare de pe peretii intestinali.


în sfârsit, este recomandat persoanelor care sufera de o boala urinara, pentru stimularea diurezei.


A afirma ca fructele si legumele ascund în ele comori de binefacere nu sunt vorbe în vânt. Profesorului Leon Binet îi datoram o informatie care ne da de gândit: extractele de creson injectate soarecilor si sobolanilor de laborator încetinesc evolutia cancerului provocat experimental.

Curmala
Cei mai multi botanisti considera ca acest fruct exotic este originar din GolfulPersic. Cultivat tn Africa de Sud, în Australia, tn Spania si pe coasta Californiei, el este consumat atât pentru savoarea sa, cât si pentru virtutile sale terapeutice.


Indicatii
In zonele în care curmala constituie un aliment de baza, în special în cele locuite de populatiile africane, cancerul si tumorile sunt rare, datorita faptului ca acest fruct este foarte bogat în magneziu. Cercetarile au evidentiat rolul preventiv al acestui oligoelement în bolile canceroase.

Intre altele, magneziul tonifica muschii si întârzie îmbatrânirea, evitând acumularea deseurilor alimentare; este recomandat în toate afectiunile nervilor-în nevritesi polinevrite. Cât despre actiunea sa benefica asupra prostatei si rinichilor, aceasta nu mai trebuie demonstrata.



Alt oligoelement pe care curmala îl contine din abundenta este fosforul, care permite buna functionare a celulei nervoase si calcifierea oaselor; este recomandat în nevroze si alte boli ale sistemului nervos, în nevrite si pentru refacerea organismului.


Curmala contine si fier: 25 g de curmale pe zi sunt suficiente pentru a satisface nevoile de fier ale organismului. Astenicii vor întelege repede necesitatea de a consuma zilnic curmale.


Alte componenente: calciul, potasiul si cuprul - fac din curmala un aliment exceptional. Este, dupa cum se poate constata, un fruct mic, dar cu o mare putere energetica, dublata de virtuti de întinerire.


în concluzie, acest fruct „miraculos" se recomanda anemicilor, celor extenuati, convalescentilor, copiilor, sportivilor, persoanelor decalcifiate, demineralizate, persoanelor în vârsta.




Cu toate ca nu sunt întotdeauna usor de procurat, cumparati curmale proaspete, nu învelite în glucoza, sterilizate sau uscate artificial.

Fasolea verde
Aceasta leguma este originara din America Centrala. Se pare ca în Statele Unite s-ar ft gasit boabe de fasole în mormintele preistorice.

 Indicatii
Nu se vorbeste prea mult despre fasolea verde; ea este consumata sub forma de salata, sau servita ca garnitura lânga carne.
Oamenii de stiinta care au studiat aceasta leguma i-au descoperit în compozitie saruri minerale cu calitati indiscutabile.

Glucidele si clorofila pe care le contine confera organismului vigoare; este un aliment foarte indicat în alimentatia convalescentilor si a persoanelor astenice.

Inzestrata cu proprietati diuretice, ea are o actiune favorabila în edeme, în retentia de apa, în reumatism si în guta.


Ca si banana, fasolea verde contine folati foarte usor asimilabili de catre organism, vitali, între altele, creierului.


Fasolea verde este foarte bogata în fibre vegetale care, asa cum am expus la începutul lucrarii, împiedica absorbtia zaharurilor si reduc secretia de insulina. Fasolea verde este cunoscuta si sub denumirea de „ mâncator de zahar", puterile sale hipoglicemiante fiind reale (lucrarile lui Burkitt si Jenkins din Statele Unite).


Cresterile frecvente de insulina faciliteaza depunerea glucidelor sub forma de trigliceride; evitând acest proces, fasolea verde combate obezitatea, fapt care o recomanda, fireste, într-o cura de slabire.

Mâncati fasole verde în fiecare zi daca e posibil!

Consumati-o sub forma de salata, chiar în salate combinate. Daca trebuie sa o fierbeti, procedati asa cum este indicat la începutul acestei lucrari. Folositi-o în ciorbe. Este o leguma extrem de sanatosa!

Profitati de sucul de pastai verzi, care este eficient împotriva bolilor pe care le vedem în jurul nostru. In cazul diabetului, se impune o anumita rezerva, sucul necontinând fibre vegetale. Unii autori îi reproseaza legumei continutul sau de acid oxalic, desi proportia acestuia în fasole este foarte redusa.

Greapfrutul
Printii italieni s-au dovedit interesati de arborele de grepfrut, înalt de 10 m, înrudit cu portocalul si originar din Asia, exclusiv pentru a-si decora gradinile.


Indicatii

A include grepfrutul doar într-o cura de slabire ar însemna sa va lipsiti de un ajutor apreciabil în plan terapeutic.


Ivan Pavlov, eminent savant rus, a fost cel dintâi care a descoperit principalele proprietati ale acestei citrice, si în mod special efectul benefic asupra aparatului digestiv.


Multa vreme dupa cercetarile lui Pavlov, pediatrii suedezi au experimentat actiunea sa de stimulare a apetitului pe un lot de 50 de copii anorexici (fara pofta de mâncare). Dupa numai câteva zile de cura, acestia au reînceput sa se alimenteze normal.


Prin continutul de vitamine C si P, fructul este protector al vaselor sangvine si al celulei hepatice. Aceasta din urma, ca si rinichii, beneficiaza de un drenaj eficient.



Simtiti nevoia sa va dezintoxicati eliminând deseurile si toxinele care va încarca organismul? Pentru a va curata organismul în profunzime si a avea un corp usor si dinamic, consumati grepfrut. Utilizarea lui este recomandata pentru purificarea sângelui, cresterea diurezei, fortificarea plamânilor si usurarea traficului intestinal, terenul sau de predilectie.


Sucul de grepfrut, delicios acidulat, îi cucereste pe toti cei care îl consuma. Aceasta bautura naturala, asociata cu o igiena alimentara corespunzatoare, contribuie mai ales la scaderea colesterolului sangvin, luptând si împotriva anumitor tulburari cardiace.



Cura cu suc de grepfrut duce la disparitia acizilor organici generatori de reumatism. Reumaticii trebuie sa urmeze acest tratament timp de sase-opt saptamâni pentru a obtine o ameliorare a durerilor. La fel ca multe alte metode naturale, acest proces se face lent si în profunzime.



O cura cu urmatoarele doze: un pahar de suc dimineata, pe stomacul gol, un altul cu cinci minute înainte de masa de prânz si al treilea înainte de cina, poate fi urmata fara risc de doua - trei ori pe an, primele doua cure primavara si toamna, iar a treia cura în mijlocul iernii, pentru a întari apararea naturala a organismului împotriva infectiilor.


Lamaia
Lamâiul este originar din India. Romanii au început sa foloseasca lamâia începând cu secolul al IV-lea, dar, datorita aciditatii sale, o utilizau mai mult pentru a înnobila gustul alimentelor.



Prejudecata legata de lamâie si de toate fructele acide  
  Anumite persoane vad în fructele acide un nutriment nefast pentru sanatatea lor, capabil sa le demineralizeze sau sa le creasca aciditatea organismului
. Acesta prejudecata nu rezista în fata dovezilor stiintifice: acidul din fruct este întotdeauna asociat cu un alcalin care, în combinatie cu acidul, îl neutralizeaza, pentru a forma un element foarte util.


„Fructele, chiar si cele mai acide, nu numai ca nu pot dauna, ci, daca stim sa le consumam cu masura sunt, din contra, remediul cel mal indicat pentru a distruge si a elimina toxinele din organism, hranindu-l si revltalizându-l în acelasi timp."


închizând aceasta paranteza, sa vedem avantajele pe care ni le ofera lamâia.

Indicatii

Calitatile lamâii sunt pretioase si numeroase. Sa mentionam, înainte de toate, actiunea sa fluidizanta asupra sângelui prea vâscos, fara a împiedica procesul de coagulare în cazul ranirilor.


„Sângele, pierzându-si vâscozitatea anormala, devine mai fluid si circula mai usor prin vasele de sânge, rezultând


In spalaturi, acest decoct se foloseste pentru tratarea unor eczeme. Sub forma de comprese se utilizeaza în tratarea hemoroizilor, iar sub forma de clisma, împotriva dizenteriei.

Tocmai am vazut ca lamâia produce scaderea vâscozitatii sangvine, ca are o influenta benefica asupra hipertensiunii arteriale, si, în plus, în arterioscleroza, împiedicând îngrosarea peretilor arteriali.


Proprietatile dizolvante si detoxifiante ale acestui fruct sunt recunoscute de aproape un secol: dupa cum afirma dr. Henri Leclerc, cercetatori ca Barlow si Budd au obtinut vindecari ale reumatismului articular prin administrarea zilnica a 200-300 ml de suc de lamâie.


Deci, reumaticii vor avea de câstigat daca îl vor include în meniul lor zilnic.


El favorizeaza digestia, ca si eliminarea gazelor intestinale.


Cura de lamâi poate produce în organism transformari pozitive profunde.
Director Web - Promovare Site
ClickLink.ro
Director WEB